Social Media and Non-profits

Fundatia “TREBUIE” Fetesti

Posted on: 13 April 2009

Trebuie. Şi-a spus doamna Dana Schnel în 2002, când a pus, fără nici un ajutor, un proiect pe masa Fondului Român de Dezvoltare Socială. Dorea atât de mult să-şi ajute copilul bolnav de autism şi pe ceilalţi copii suferinzi de această boală, pentru care nu exista nici un sprijin. O boală despre care se vorbeşte puţin, se ştie şi mai puţin, drept dovadă stă şi acum diagnosticul şi tratamentul greşit ce, de multe ori, îi cataloghează pe bolnavii de autism drept bolnavi psihici. A obţinut spaţiu pentru Centrul de zi „Raluca”, în Feteşti, iar astăzi, după aproape 7 ani, împreună cu voluntari, cu un kinetoterapeut, cu o învăţătoare şi o educatoare şi cu 4 îngrijitori poartă grija a 45 de copii şi a 6 adulţi. „Am trecut cu speranţă toţi anii aceştia, spunându-mi că la anul va fi mai bine”, îmi mărturiseşte doamna, nu cu optimismul fad, ci chiar cu un pic de amărăciune în glas. „E foarte greu, ai parte de întrebări, suspiciuni, de parcă ai fi un inculpat ce trebuie să justifice cu punct şi virgulă tot ce are de gând să facă. Eşti umilit când mergi să ceri facilităţi pentru copiii, pentru oamenii aceştia.”

http://www.guraialomitei.com/tag/autism/

3 Responses to "Fundatia “TREBUIE” Fetesti"

Acesta este site`ul organizatiei trebuie fetesti , pt mai multe detalii click aicihttp://www.trebuie-fetesti.ro/

Numele meu este Velichea Bianca ,am 16 ani si 7 luni si vreau sa va prezint un scurt fragment din viata mea relativa si trista in acelasi timp a copiilariei mele… ”Oare boala ma adus in situatia asta ? asa dificila ? Boala pe zi ce trece imi aduce numai suferinta,… find un copil mi-ar placea sa fiu ca cei de varsta cu mine .Dar pentru mine totul e foarte greu nimic nu mai este ca in trecut .Parca trece o vesnicie pana cand adorm dar totusi am invatat ca in profida boli mele pot face si lucruri obisnuite pe care le face un copil sanatos .Ma straduiesc sa fac tot ce imi sta in putinta dar trebuie sa imi recunosc limitele de bun simt .Nu am sa las boala sa imi dirijeze viata niciodata cu toate ca mai sunt zile in care nu ma pot ridica din pat si merg in genunchi …..Tatal meu mi-a promis de la inceput ca cel mai mare privilegiu pe care il, poate avea este sa aibe grija de familia mea . Gandul ca sunt bolnava ma macina foarte mult dar nu pot renunta sa ma gandesc si la cei din jurul meu .o inima vesela si putin ajutata poate creea o viata frumoasa chiar daca sunt mult prea mult diferita ,stiind ca viitorul imi va rezerva un scaun cu rotiile dar ma gandesc ca IISUS fiul Domnului a fost badjocorit si batut in cuie ….nu a ramas asa s-a rugat la Dumnezeu si eu voi face la fel concentrandu-ma la un viitor fericit ajutata de ceilalti din jurul meu” … si aici incerc sa inchei ”mica poveste” a vieti mele desi adevarata poveste este mult mai lunga si grea dar asta nu ma impiedica sa arat cine sunt cu adevarat ……http://savebianca.blogspot.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: